Dosarele GDPR. Ce știe Mark Zuckerberg despre tine

Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) al Uniunii Europene e cea mai cuprinzătoare reglementare a confidențialității din lume. Dacă ești aici, probabil știi deja că îți permite chiar să ceri o copie a tuturor datelor pe care o companie le deține despre tine. Dar ai încercat tu însuți? Dacă vrei, iată câteva dintre lucrurile surprinzătoare pe care le-ai putea găsi.

Articolul e împărțit în trei secțiuni, fiecare despre unul dintre cele trei niveluri de colectare a datelor. Cu cât coborâm mai adânc pe „aisbergul datelor”, cu atât mijloacele de colectare și scopurile pentru care e folosită informația concretă devin mai puțin transparente.

Nivelul 1: Date oferite de tine

Vârful aisbergului: Facebook și Google știu tot ce le spui explicit despre tine. De obicei, asta include cel puțin numele, adresa de e-mail și data nașterii. Unii utilizatori aleg însă să ofere o gamă întreagă de informații suplimentare, mult dincolo de ce le cer platformele online ca să-și ofere serviciile. Adresele, detaliile profesionale sau chiar starea relației sunt destul de comune pe platforme ca LinkedIn sau Facebook.

Genul ăsta de informații apare de obicei pe profilul tău sau îl poți vedea și edita în setările site-ului. Detaliile mai sensibile, ca data nașterii sau adresa, rămân adesea private implicit, dar o mare parte din informațiile oferite pot fi publice, pentru oricine, în funcție de setările tale de confidențialitate.

Nivelul 2: Date colectate

Nu ar trebui să te surprindă că platformele de internet stochează și folosesc datele pe care le oferi tu. Lucrurile devin însă mult mai puțin transparente când e vorba de datele pe care le colectează despre tine din activitățile tale și din folosirea aplicațiilor. Tot ce cauți, apeși sau vizionezi e stocat. Majoritatea serviciilor de navigație îți stochează și întregul istoric de locație. Cofondatorul meu, Jakob, s-a uitat recent la datele lui din Google Maps și a descoperit că serviciul înregistrase cam 38,8 milioane de linii de date GPS. Dacă le-ai tipări, ar ieși mai mult de 1.000 de cărți groase cât Biblia.

Dar nu e tot. Știai că multe servicii urmăresc tot ce faci pe site-ul lor, chiar dacă nu apeși pe nimic? Datele rezultate sunt folosite adesea ca să optimizeze utilizarea unui site sau ca să afle ce tip de conținut privești cel mai mult. Așa arată când activăm reluările de sesiune în instrumentul nostru de analiză a site-ului (PostHog). Îl vezi pe Jakob încercând să se aboneze la newsletterul nostru a doua oară, pentru că e pur și simplu prea bun. Uită-te la el!

Unele instrumente de analiză salvează și informațiile pe care le tastezi într-un câmp de text, chiar dacă nu apeși un buton ca să le trimiți. Așa că ai grijă când introduci parole sau informații sensibile în câmpuri care nu sunt marcate explicit ca fiind de parolă, sau pe un site în care nu ai încredere.

Firmele folosesc genul ăsta de informații ca să-și îmbunătățească serviciile, să afle ce-ți place și să-ți servească reclame personalizate. Pentru utilizatori, însă, accesul nu e de obicei la fel de ușor. Poți vedea adesea un rezumat al anumitor informații colectate, cum ar fi reacțiile, comentariile sau istoricul de căutare, dar alte informații rămân ascunse. Aici intervin UE și Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR). GDPR îți permite să ceri o copie a datelor tale. Adică fiecare bucată de informație care poate fi legată de tine. Asta include majoritatea tipurilor de date colectate.

Procesul de a cere informațiile astea poate fi un pic mai elaborat și poate dura câteva zile (în temeiul GDPR, companiile trebuie să se conformeze în 30 de zile). Datele rezultate trebuie furnizate într-un format care poate fi citit de o mașină, cum e un fișier JSON. Ar fi, probabil, o lectură de neratat dacă te cheamă C-3PO, dar oamenilor le vine greu să se bucure de el. Nu înseamnă că te uiți la unu și zero, dar când treci prin 38,8 milioane de linii de coordonate GPS brute, aproape că e la fel.

Să zicem totuși că ai cerut deja o copie a datelor tale de la un serviciu ca Facebook sau Google. Iată câteva lucruri care merită încă verificate. De exemplu, Facebook ține evidența celei mai recente locații a tale (last_known_location.json), a cumpărăturilor făcute prin aplicația lor (payment_history.html) și a reclamelor la care te-ai uitat.

Te-ai întrebat vreodată de ce începi uneori să vezi pe Facebook reclame la produse pe care le-ai privit pe un site cu totul diferit? În advertisers_using_your_information.html, Facebook listează toate companiile care îți folosesc informațiile personale ca să-ți țintească reclame. Companiile astea au deja informații despre tine în așa-numitele liste de public, pe care le-au colectat sau cumpărat ele însele, de exemplu dacă te-ai uitat la un produs pe site-ul lor. Facebook combină apoi informația aia cu propriile date, ca să facă reclamele și mai hiperpersonalizate. La mine, lista are cam 120 de companii și include diverși brokeri de date.

Dar e mai mult. Am cerut recent o copie a datelor mele de la Payback, programul de bonusuri în retail deținut de Master Card. Am primit întreaga evidență a cumpărăturilor mele reale, din magazin, făcute cu cardul de fidelitate, plus un istoric detaliat al momentelor în care am fost aproape de unul dintre magazinele lor partenere. Sau încerci să-ți amintești ce melodie ascultai pe 9 mai 2022, la 6:28 dimineața? Nu-ți face griji, Spotify te acoperă, cu un istoric complet de streaming.

Cele câteva exemple de mai sus abia zgârie suprafața datelor colectate care ar putea exista despre tine. Cantitatea de date de utilizare pe care o strâng companiile e enormă. Doar folderul cu informațiile mele de la servicii Google selectate conține 3.7 GB de date brute, stocate în mai mult de 5.000 de fișiere individuale.

Doar să știi că ai mâncat o cutie întreagă de 20 de Chicken McNuggets într-o miercuri noaptea, la 1:35, nu-i aduce lui Mark Zuckerberg $270 venit mediu anual per utilizator. În schimb, companiile folosesc informațiile astea ca să tragă concluzii despre tine, care le sunt mult mai utile. Asta ne aduce în partea cea mai adâncă a aisbergului datelor, unde apa e tulbure și lumina soarelui ajunge rar...

Nivelul 3: Date deduse

Aici devine cu adevărat interesant. Stocarea datelor nu e gratuită, iar companiile de tehnologie n-ar colecta gigabyți de informații despre tine dacă n-ar crede că le vor fi utile la un moment dat. Adevărul e că au nevoie de cantitățile astea uriașe de date pentru analiză. Rezultatele pot fi folosite ca să îmbunătățească anumite servicii sau ca să te încadreze în grupuri, pentru publicitate țintită sau sugestii de conținut.

De exemplu, pe lângă istoricul tău detaliat de locație, Google folosește și viteza cu care te deplasezi și o mulțime de alți factori ca să-și dea seama ce mijloc de transport folosești. Face și presupuneri despre traseul și ora navetei tale zilnice.

Datele pe care Meta le furnizează în temeiul GDPR conțin și o listă a intereselor tale deduse, pentru conținut (de exemplu your_topics.json pentru Instagram) și pentru publicitate (de exemplu ads_interests.html pentru Facebook). Instagram crede că mă interesează mâncarea, destinațiile de călătorie și designul interior, ceea ce e destul de exact. Am fost însă marcat și la categoria Insecte și viermi, un hobby pe care încă nu l-am descoperit.

Dacă un utilizator e interesat de politica americană, Facebook poate chiar să facă presupuneri despre afilierea lui politică, care apar și aici. Advertiserii pot folosi informația ca să arate conținut țintit politic.

Dacă însă lansezi o campanie politică ca să convingi oamenii să te voteze, categoriile oferite de Facebook pot fi un pic prea grosiere. Există o soluție. Îți amintești listele de public de mai devreme, care le permiteau firmelor să-și combine propriile date cu cele ale Facebook? În 2018, Facebook a intrat în bucluc pentru că a permis unei firme de consultanță politică, Cambridge Analytica, să facă exact asta.

CA a folosit profiluri psihologice ale utilizatorilor, obținute printr-un sondaj, și le-a combinat cu date despre prietenii lor de pe Facebook, ca să țintească alegători indeciși și să le arate conținut care discredita adversarul clientului lor. Eficiența de ansamblu a campaniei rămâne incertă, dar ilustrează unul dintre multele moduri în care companiile și actorii politici pot combina instrumentele de mai sus cu analize de date puternice și le pot folosi în avantajul lor.

Dar nu e tot. Când companiile nu-și folosesc echivalentul a 1.000 de Biblii de informații personale despre tine ca să-ți influențeze votul sau să decidă dacă ții mai degrabă cu insectele sau cu viermii, pot deveni destul de creative cu ele.

De exemplu, agențiile de referință de credit (ca SCHUFA în Germania) folosesc datele personale pe care le obțin de la instituțiile financiare ca să-ți calculeze scorul de credit, pe care băncile îl cumpără apoi ca să stabilească cât de probabil e să nu-ți plătești un credit. Cum scorul tău de credit e, evident, legat de tine ca persoană, ai dreptul să-l ceri gratuit și în temeiul GDPR (chiar dacă agențiile ar vrea să crezi altceva).

Potrivit mai multor surse, platforma de dating Tinder calcula ceva asemănător unui scor de credit, doar că evalua atractivitatea utilizatorilor, ca să-i potrivească cu oameni la fel de atrăgători. Compania susține însă că a abandonat metrica aia acum câțiva ani, în favoarea unui sistem mai dinamic, așa că n-o vei vedea dacă faci o cerere GDPR.

Ia-ți controlul asupra datelor

GDPR e un instrument incredibil de puternic când e vorba să-ți dea control asupra cantităților uriașe de date colectate de Big Tech. Posibilitatea de a accesa, înțelege și decide ce se întâmplă cu datele astea e un pas uriaș înainte în protejarea confidențialității și în a te asigura că poți lua decizii informate despre amprenta ta digitală.

Procesul de a-ți accesa sau șterge datele poate fi însă atât de descurajant, încât majoritatea oamenilor aleg să nu treacă deloc prin el. Iar când primești o copie a datelor, informațiile pe care le dau companiile sunt de obicei în formate care pot fi citite de o mașină, ca JSON, care, să fim sinceri, nu e tocmai prietenos pentru cei mai mulți dintre noi. Aici intervine Datapods.

Am construit Datapods ca să-ți fie aliatul digital, să-ți dea puterea de a-ți vedea, gestiona și chiar împărtăși datele într-un mod sigur și direct. Gândește-te la el ca la o curățenie în viața ta digitală, care te pune iar la volan. Datapods e despre a face lumea complicată a datelor mai ușor de folosit și a pune controlul înapoi unde îi e locul: la tine.